Dragă Tanti și dragă Nene!

Sunt Lara si am 6 ani. Am leucemie si fac chimioterapie. Sunt atât de slăbită încât lacrimile îmi curg din ochi împotriva voinței mele, picioarele nu îmi pot suporta corpul. Știți cât de greu îmi este? E mai înfricoșător decât când eram mică și eram speriată în întuneric sau când îmi era frică de un zgomot ciudat. Când mi s-a spus că am cancer, inima mi-a bătut foarte tare de frică. Sunt puțini cei care înțeleg cât de grea este viața pentru mine, cât de arzător îmi este întregul corp, la un nivel pe care nici măcar nu pot să-l exprim în cuvinte. Cât de greu este să vomit de fiecare dată când mănânc ceva, chiar dacă deseori îmi este foame și tot nu mănânc cu ușurință! Tratamentele sunt lungi. Dar am răbdare! Am trecut de câteva etape de chimioterapie, la care organismul meu a răspuns bine, dar încă îmi este frică. Sunt atât de speriată, că nici nu aș fi crezut. Toată viața am visat că îndată ce voi deveni adult, voi fi doctoriță și îi voi vindeca pe toți. Și dintr-o dată nu sunt sigură, voi crește vreodată? Trebuie să trec printr-o serie de tratamente costisitoare ca să mă vindec, dar tata și mama nu au atât de mulți bani, sunt oameni simpli care lucrează…oare de unde vom face rost de atât de mulți bani pentru tratament? Vă rog mult, nu mă priviți doar ca pe „un copil”, vă rog să mă vedeți așa cum sunt eu, micuța Lara zâmbitoare, a tuturor! Un copil care vrea să trăiască. Vedeți toate visele mele, gândiți-vă cât de dor îmi este să alerg, să urmăresc un fluture și cât de mult îmi doresc și eu un cățel. Sper atât de mult că oamenii nu mă vor ignora! Vă rog să-mi dați o șansă la viață. Ajutați-mă în finanțarea tratamentului, ca să mă pot vindeca!