Bună!
Din păcate, această dimineață a devenit foarte înfricoșătoare. După ce s-a trezit, Lara a cerut să mănânce, a simțit că are nevoie de hrană, energie, însă a început să transpire în sudoare, mâinile îi tremurau și se uita fără cuvinte în neant.
A început să-și dea ochii peste cap împotriva voinței sale, am crezut că leșină … săraca de ea s-a trezit cu un nivel foarte scăzut de zahăr. Comparativ cu lunile anterioare, ultimele zile au fost destul de bune, avea o dispoziție mai bună, dormea bine după-amiaza și apoi se juca cu sora ei. Am crezut că, în sfârșit, putem respira puțin …
Am vrut deja să o ducem la spital, ne-am speriat atât de tare, dar starea ei s-a îmbunătățit, simțindu-se din ce în ce mai bine, așa că slavă Domnului că nu a trebuit să mergem cu ea la urgență. Astăzi a devenit clar că viața noastră nu va fi în curând lipsită de nori, din păcate aceasta este realitatea în sine, cancerul este o boală insidioasă care îți arată dinții atunci când te aștepți mai puțin și încă nu suntem pregătiți pentru tot ceea ce va urma.
Mă rog doar să fie un eveniment singular și să nu se mai repete niciodată!
