Timpul treceşi eu tot la spital sunt!
Mă simt puțin mai bine, dar încă nu mă lasă acasă, deşi tare mult îmi doresc să îmi văd surioara şi să o îmbrățişez pe mami 
Îmi este dor de ele. 
Tati e aici, cu mine. E un erou. Într-o mână mă duce pe mine, iar cu cealaltă duce acest aparat din poză. E tare ciudat, trebuie să fie lângă mine toată ziua, chiar şi în baie. 
Se întâmplă lucruri interesante aici în spital. Ştiu că totul e pentru binele meu, dar aş dori totuşi acasă. Privesc oamenii cum se plimbă în curtea spitalului şi ştiu că mai am nevoie de mult timp ca să mă pot plimba şi eu în voie. Dar mă bucur enorm, că voi îmi sunteți alături, simt cum mulți îmi trimiteți gânduri bune pline de dragoste.
Să ştiți că mă ajută foarte mult!
Vă mulțumesc
